OAMENII RANITI SINT CA SI TRANDAFIRII

A fost odată o fată cu părul verde lung. Ei ii plăcea să călătorească, uneori pe jos, alteori cu inima și mintea. În călătoriile ei magice, ea s-a conectat la înțelepciunea străveche, care a ajutat-o să se descopere. Această poveste este despre una din acele călătorii.

Fata cu părul verde nu putea să inteleagă “urâțenia” din oameni. Stia ca există și frumusețe in ei, a văzut-o de multe ori și asta îi dădea sperantă. Dar în general, ea vedea “urâțenia” și asta îi provoca durere si furie.

Era o zi innorată, dar frumoasă și fata s-a hotarit să meargă în parcul cu o gradină de trandafiri. Când a ajuns acolo, a văzut un trandafir roșu frumos si a inceput să îl miroasa. Iubea trandafirii și și-ar fi dorit can oamenii sa fie la fel de frumoși ca ei. De fiecare dată când inhala mirosul lor imbietor, simțea că lua putin din esența lor. Fata s-a asezat pe iarba lingă tufa de trandafiri, a inchis ochii si a inceput să asculte cântecul pasarilor.

– Bună! a auzit ea la un moment dat. Vocea era foarte blândă și prietenoasă. A deschis ochii, dar nu a putut vedea pe nimeni în jurul ei.
– Sunt aici în dreapta ta, a spus din nou vocea. Fata s-a uitat la dreapta ei, dar nu a putut vedea decât tufa de trandafiri. S-a ridicat și s-a uitat la trandafiri. Ea a văzut frumosul trandafirul roșu pe care l-a mirosit legănându-se deși vântul nu adia deloc afară.
– Bună, a spus trandafirul vesel. Ti-a plăcut parfumul meu?
– Bună, raspunse fata. Da, parfumul tău e minunat! Mi-ar plăcea ca noi oamenii să fim la fel de frumosi ca tine!
– Mulțumesc! Păi oamenii si trandafirii sint foarte asemănatori.
– Crezi?
– Pari surprinsă.
– Da, sunt, pentru că oamenii nu sunt intotdeauna frumosi. Ei pot fi urâți si atunci rănesc alte persoane.
– Si eu te pot răni daca mă iei în mina, în locul unde am spini, spuse trandafirul. Contează cum mă ții; la fel sint și oamenii.

– Gândeste-te la spinii mei de pe tulpină ca si cum ar fi durerea pe care ai experimentat-o in viata ta. De fiecare dată când cineva se apropie de durerea ta, spinii te protejează de posibilitatea de a fi rănită din nou. Imaginează-ti că inima ta e ascunsă intr-un loc similar cu centrul florii mele, sub petale. Daca inima ta e ranită, poate vrea să se vindece, să iubească și să aibă încredere în oameni din nou, dar simte că prețul de plătit este prea mare.

 – Foarte frumos, zise fata cu lacrimi în ochi. Nu m-am gândit niciodată la așa ceva până acum. Cum poate cineva vindeca o inima ranită?
– Cel mai bun mod de a vindeca o inimă ranită este de a o ține blând, ca și cum ar fi cel mai prețios cadou din lume; la fel cum m-ai ținut tu pe mine cind mi-ai mirosit parfumul, cu multă dragoste și respect. Inima ruptă va începe să se deschidă încet și se va vindeca în timp. Dar ca sa vindeci inima ranita a cuiva, mai întîi trebuie sa îți vindeci inima ta.
Fata avea lacrimi care îi coborau pe obraji. S-a gândit la toate timpurile din viața ei, când a fost un trandafir și a rănit oamenii pe care îi iubea cu spinii ei. Și-a amintit si dățile când a simțit că spinii altor oameni o răneau, dar nu s-a putut îndepărta de ei. Ea a înteles că în loc să se  concentreze pe spinii ei și să se vindece pe ea însăsi, s-a focusat pe spinii altora și a încercat să îi vindece pe ei.

–  Mulțumesc, trandafirule!

– Cu plăcere. Sper ca o sa vi sa ma vizitezi din nou.

Fata s-a apropiat de trandafir, și-a așezat ușor mâinile în jurul lui așa cum o făcuse înainte și l-a sărutat moale pe petalele sale. In momentul acela ea a simțit caldura soarelui pe fața ei. O frunză i-a căzut pe față și ea a deschis ochii. S-a uitat la trandafirul din dreapta ei și a zâmbit. Ea știa acum că urâțenia din oameni nu era ce credea ea și s-a decis să învețe cum să o transforme înapoi in frumusețe.


Pictura facuta de mine, Aug 2019

Notă: Această poveste nu se refera la relatiile abuzive, unde exista speranța că persoana care va abuzeaza se va schimba și nu vă va mai răni daca ii acceptati asa cum sint. Nu se vor schimba doar pentru că vrei tu sa se schimbe, indiferent cât de mult încerci, speri și poate chiar crezi ca e vina ta pentru ca ei sint asa; decizia de schimbare trebuie să inceapa de la ei. Învață să te iubești pe tine și să te pui pe primul loc; meriți să fi tratata cu dragoste și respect.

DANSIND CU DIAVOLUL

A fost odată o fată cu părul verde lung. Îi plăcea să călătorească, uneori pe jos și alteori cu inima și mintea. În călătoriile ei, s-a conectat la lumea ei interioară și cu ființele înțelepte care i-au împărtășit intelepciunea lor; asta a ajutat-o ​​să se descopere. Această poveste este despre una din acele călătorii.

Fata iubea muzica, pentru că muzica avea puterea de a conecta oamenii cu cele mai adinci emotii ale lor si de a le vindeca Sufletul. Exista magie în sunetele și ritmurile create de oameni si ea a experimentat efectul lor vindecator de multe ori. Fata simțea muzica cu fiecare celulă din corpul ei si asta o făcea să se simta liberă.

Era o ceață blândă în aer în acea ziua și soarele era asuns după nori. Fata mergea de-a lungul unui râu pierdută în gânduri; o senzație grea o înconjura. Deodată, ea a auzit muzică în depărtare; cineva cânta la vioară. Fermecată de sunet, a început să meargă spre muzică de parcă ceva o atrăgea acolo.

O femeie cânta la vioară. Era tânără, avea păr alb lung și ochi verzi; frumusețea ei era angelică. Femeia i-a zâmbit fetei. Era ceva familiar la acea femeie și melodia pe care o cânta; fata s-a oprit, vrajită de muzică.
– Vrei să dansezi? spuse o voce blândă care o scoase pe fata din vraja muzicii. Ea a întors capul spre stânga și a văzut un bărbat stând lângă ea. Era tânăr, avea păr negru ondulat și ochi albastrii care i-au străpuns fetei sufletul. Ea a vrut să spună nu la început, dar și-a dat seama că vocea lui o liniștea. Era ceva destul de familiar și la el, așa că a acceptat. El a luat-o de mână și a tras-o ușor spre el. Au început să danseze amindoi destul de aproape, trupurile lor mișcându-se în același ritm fără efort.

– Te cunosc? Îmi pari familiar, a spus fata.
– Da, cred ca mă cunoști destul de bine acum, a spus el zâmbind apoi s-a uitat adânc în ochii ei. Dintr-o dată, fata a simțit un fior prin corpul ei și în acel moment, și-a dat seama cine era el. Ea i-a zâmbit înapoi, și-a rezemat capul pe pieptul lui și a continuat să danseze.
– Nu îți mai este frică de mine.
– Nu, nu mai îmi e. Știu că nu vrei să îmi faci rău.

– Nu am vrut niciodată să îți fac rău. Nu sunt aici pentru a te distruge, sunt aici pentru a te face mai puternică. Nu te-am forțat să faci ceva ce nu vroiai, doar că nu ai fost destul de puternică să spui nu. Eu fac parte din tine și ai avut nevoie de mine ca să te dezvolti.

– Acum știu asta. Nu aș schimba nimic din ce s-a intimplat în viața mea.
– Foarte bine. Ai vrut sa vezi ce înseamnă sa fi umană si eu fac parte din asta. Nu există lumină fără întuneric; sunt doar două fețe ale aceleiași monede. Știu că nu este usor sa accepți ca nu esti doar bună. Ai și puterea de a ucide, de a minți, de a urî, de a înșela, de a manipula, de a judeca și de a distruge; ambele părți sunt adânci în interiorul tau. E alegerea ta dacă vrei să folosesti vreuna dintre ele ca sa rănesti pe cineva sau pe tine, a nimănui altcuiva.

– Adevărul este că imi e greu să accept asta. Vreau să fiu perfectă ca un Inger! a spus fata.
– Dar esti un Înger, doar că esti și un Diavol în același timp.

Fata s-a uitat în ochii lui și a zâmbit, apoi i-a șoptit la ureche: – Îți mulțumesc că m-ai ajutat să devin mai puternică.

El i-a zâmbti înapoi și a sărutat-o suav pe frunte. – Odată cu constientizarea, vine și responsabilitatea. Nu uita că nimeni nu te poate pune jos decât dacă tu îi lași. Iar dacă tu îi pui pe altii jos, esti responsabilă pentru alegerile tale.

Muzica s-a oprit în acel moment, iar el i-a dat drumul taliei ei încet.

– Trebuie să plecăm. Ai grijă de tine, a spus el.
– Să plecăm?

El și-a întors capul spre angelica femeie care cânta la vioară. Ea i-a zâmbit, a aprobat din cap și și-a indreptat privirea către cer.

Fata cu părul verde și-a ridicat și ea privirea spre cer; soarele ieșise de după nori și acum strălucea puternic. Ea a închis ochii și a lăsat soarele să-i mângâie ușor fața. Când deschis ochii, amândoi erau deja plecați. În timp ce fata stătea acolo, două pene lungi, una albă și una neagră, au plutit prin aer și au aterizat la picioarele ei. Ea le-a ridicat, a zâmbit si a început să meargă.


Pictura facuta de mine, Iulie 2019

Poza facuta de mine