COPILUL CU PIELEA PURPURIE

Poza Andreea Fagetan: Brecon Beacons, Oct 2013

A fost odată o fată cu părul verde lung. Ei ii plăcea să călătorească, uneori pe jos și alteori cu inima și mintea. În călătoriile ei, s-a conectat la lumea ei interioară și cu ființele înțelepte care i-au împărtășit intelepciunea lor; asta a ajutat-o ​​să se descopere. Această poveste este despre una din acele călătorii.

Totul s-a întâmplat când fata călătorea spre sud, într-un loc foarte îndepărtat. Într-o zi a dat peste o pădure mare și deasa. Fata s-a simțit un pic speriată să intre în pădure, dar ceva mai puternic decât frica ei o chema. A decis să meargă pe poteca care se afla înaintea ei.

Ea a mers destul de mult timp până a realizat că este adânc în pădure, fiind atenta la toate sunetele și mirosurile misterioase din jurul ei. Exista un sentiment de familiaritate la acest loc, iar fata simți cum frica ei cedează încet loc curiozității. A început să se întrebe ce căuta acolo și în acel moment, a auzit pe cineva plângând în depărtare. Ea a decis să meargă să vadă de unde vine plânsul acela. Cu fiecare pas pe care-l făcea, plânsul devenea din ce în ce mai tare. La un moment dat a văzut un copil așezat în iarbă lângă un râu, care statea cu capul sprijinit intre mâini și genunchi.

-Bună! spuse fata cu părul verde.
Copilul se opri din plâns și se întoarse să vadă de unde venea acea voce. Atunci fata a observat ceva destul de uimitor, copilul avea pielea purpurie.
-Nu te uita la mine, sunt hidos! urlă copilul intorcindu-si capul si ascunzindu-si fața cu brațele.
-Eu nu cred că ești hidos, a spus fata zâmbind.

-Nu? întrebă copilul, surprins și își dadu brațele jos de pe față.
-Nu, nu cred asta. Cred că pielea ta purpurie este frumoasă, spuse fata și se așeza lângă copil.


Copilul s-a uitat adânc în ochii ei pentru câteva clipe, ca și cum incerca să afle dacă fata spune adevarul; avea cei mai tristi ochi pe care fata ii văzuse vreodată.

-Nu am mai întâlnit pe nimeni care să creadă că pielea mea este frumoasă, spuse copilul.

În acel moment, fata văzu o scânteie de viață în acei ochii mari căprui; ea ii zâmbit larg copilului.

– Ei bine, ai întâlnit acum. Ce faci aici de unul singur? întrebă fata. Unde sunt parintii tai?
-Nu am pe nimeni, am plecat de acasa. Părinților mei nu le-a placut pielea mea purpurie, le-a fost rusine sa fie vazuti cu mine. Ei au vrut ca eu să fiu la fel ca toți ceilalți. Am încercat să fiu ca ei, am încercat diferite moduri de a ma acoperi și de a-mi schimba culoarea pielii, dar nimic nu a funcționat. Asa ca am decis să plec, spuse copilul privind în jos și jucându-se cu iarba.

In acel moment fata a simțit că inima i se sfarima într-un milion de bucăți.

-Esti diferit, dar esti frumos asa cum esti, spuse fata. Problema e ca oamenilor le este frica de lucrurile pe care nu le inteleg, continua fata.

Copilul s-a uitat la ea. Lacrimile începură să i se rostogolească pe obraji și sări brusc în brațele ei. Fata ii săruta capul copilului și ii mângâie părul moale. Nu a putut să isi explice de ce, dar în acel moment a simțit atât de multa dragoste pentru acest copil care era lângă ea.

-Nu trebuie să schimbi cine esti cu adevărat doar pentru a face pe plac altor oameni, nici măcar persoanelor pe care le iubesti, precum familia ta. Lor le-a fost greu sa te iubeasca asa cum esti pentru ca nimeni nu le-a aratat cum arata dragostea neconditionata. E greu sa fi respins pentru ca esti diferit, dar nu lasa asta sa te faca sa te respingi pe tine insuti. Atunci cind respingi ceea ce te face diferit si unic, iti tradezi Sufletul. Tu i-ai spune acelui râu să nu mai curgă, unui fluture să nu mai zboare sau unei flori să nu mai înflorească? întreba fata.

-Sigur că nu, de ce aș face asta? întrebă copilul dând drumul îmbrățișării și uitindu-se la fata.
-Atunci de ce este bine ca cineva să-ți ceara să schimbi natura Sufletului tău, esenta ta unica? întrebă fata.

Copilul dadu din cap ca și cum ar fi înțeles ce încearca să spună fata.

-E greu, rătăcesc de ceva vreme și nu am putut găsi pe nimeni ca mine. Nu am putut găsi pe cineva care să îi placă culoarea pielii mele. Unii au râs de mine, alții m-au chinuit. Alții s-au prefăcut că ma plac doar pentru ca au vrut ceva de la mine. M-am simțit foarte speriat și singur uneori, a spus copilul și s-a uitat la fată.

– Imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva, spuse fata. Acum m-ai întâlnit pe mine; mă crezi când îți spun că îmi place cu adevarat pielea ta purpurie? întrebă fata zâmbind suav.
-Da, te cred. Pot vedea în ochii tăi că durerea mea iti este familiară, spuse copilul zâmbindu-i înapoi.
-Da, durerea ta imi e familiară, spuse fata cu o voce tristă. Există și alti oameni in lume care sint familiari cu durerea ta si intr-o zi o să ii găsești. Eu cred ca ei vor ajunge sa te iubeasca și sa te accepte pentru cine ești tu cu adevarat, pentru că și ei știu cum este să simți că nu aparții undeva, continua fata.

-Poți te rog sa me iei cu tine? întrebă copilul ingrijorat.
-Da, mi-ar plăcea asta foarte mult, spuse fata.

Copilul a sărit din nou în brațele fetei și strâns-o asa de tare in brate încât ea si-a pierdut respirația pentru citeva clipe.

 -Iti mulțumesc că m-ai văzut cu adevărat, spuse copilul încet.

-Aminteste-ti doar că vei mai întâlni și alte persoane de-a lungul drumului tau care te vor respinge pentru că esti diferit. Rămâi puternic în cine ești și nu lăsa cuvintele oamenilor pline de temerile lor să te taie. Alege să te ridici deasupra intoleranței lor, care provine din incapacitate lor de a vedea această unicitate în ei, spuse fata zâmbind.

-Asa voi face. Mă simt mai puternic știind că vei fi lângă mine, a spus copilul zâmbitor.
-Voi fi lângă tine și nu voi lăsa pe nimeni să te doboare din nou, promit. Dacă vreodata nu-mi voi respect vreodată promisiunea pe deplin, sa imi spui, zise fata.
– Iti voi spune, promit, spuse copilul.

Fata îi întinse mâna ei.

– Ești pregatit să ieși din această pădure și să te întorci în lume? întrebă fata.
– Da, sunt pregatit, spuse copilul ridicindu-se și strângind mâna fetei.


Copilul cu piele purpurie și ochi mari căprui s-a întors și s-a uitat pentru ultima dată la râul care curgea. Apoi s-a uitat la fata cu părul verde și a dat din cap. Apoi amândoi au început să meargă pe poteca care ducea spre sfirsitul pădurii.


Mulți oameni spun că cei doi au călătorit împreună în jurul lumii un timp îndelungat și au ajutat multi oameni sa isi descopere și sa isi accepte unicitatea lor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s